Focaccia este o pâine cu vechime serioasă. Primele atestări ale acestei pâini apar în Roma Antică, unde este menționat „panis focacius”, o pâine plată, coaptă direct pe vatra cuptoarelor. De altfel, focaccia provine din latină (focus – vatră, locul unde se coace). De-a lungul timpului, pâini similare, plate încep să apară fie sub forma binecunoscută de focaccia, dar și alte variații cum ar fi fougasse-ul franțuzesc (fougasse, focaccia, sesizați asemănarea de nume).
Este un aluat relativ ușor (și distractiv de lucrat), care sigur va ieși dacă respectați câteva reguli de bază pentru a îi dezvolta o rețea sănătoasă de gluten. Pentru asta trebuie ca aluatul să fie bine frământat (să treacă testul window pane), să îi faceți cîteva împăturiri în timpul bulk ferment-ului și apoi să îl modelați cu un strop de delicatețe.
Focaccia poate fi făcută doar din făină alba, dar în opinia noastră, deși estetic va trece toate testele, când vine vorba de gust mai este nevoie de ceva în plus. Noi folosim și făină Infibra (făină cu germeni de grâu) și kamut, ambele în ideea de a îmbunătăți gustul produsului final, dar și profilul nutritive (infibra, după cum îi spune numele, pentru fibre și kamut, pentru conținutul proteic și gustul acela untos, care se potrivește foarte bine în pâinile cu ulei de măsline, cum sunt focaccia sau ciabatta). Puteți înlocui în rețetă aceste făinuri cu făină albă sau Manitoba daca vreți să mergeți pe varianta clasică.
O altă recomandare ar fi să alegeți un ulei de măsline bun, nu mergeți pe varianta celui mai ieftin ulei cu putință, dacă tot vă chinuiți să faceți pâinea aceasta, folosiți niște ingrediente bune. Regula de bază este să folosiți un ulei care vă place de regulă și dacă nu l-ați pune în salate, nu îl puneți nici in focaccia. Să trecem la treabă.
